vineri, 10 decembrie 2010
o captura
noapte buna
e incredibil ...cum intra cineva in viatza ta fara sa ceara voie..ridica prafu de pe cuferele cu sentimente aruncate...ingropate de vii...trage draperiile groase ..lasand caldura unor batai de aripi de fluture sa intre in cele mai intunecate colturi impaienjenite ale inimi...trage cearceafurile albe de pe mobila grea si ruginita ..se arunca intre pernele cu miros greu de naftalina...scutura fotografii vechi..de care tu nici nu-ti mai amintesti ...priveste cu ochii mari si sinceri prin oglinda ascunsa pe dupa sifonier rascoleste tot...trairi...amintiri...sentimente... lasand un hoas organizat ...haos dupa care tu tanjeai..dar nu stiai...apoi stinge brusc lumina si inchide usa in urma sa ...pleaca la fel cum a venit ..fara sa te intrebe daca ai vrea sa mai stea...fara macar sa isi ceara scuze...fara sa spuna macar "noapte buna"
vineri, 3 decembrie 2010
dualitate
ochii imi stralucesc la fel
cand ii vad zambesc la fel
ma las prinsa in joc mereu
si imi place pentru ca asa sunt eu
ma pierd in bratele unuia de placere
desi imi sfasie inima de durere
dar zambesc si savurez secunda
chiar daca e numai una
si imi gasesc alinare intr-un suras
uitand de toate si ca am plans
pentru ca stie cum sa vindece
un foc domol ce nu se stinge
si completez atat de bine,de armonios
o viata care pentru uni e un haos
si rad si ma alint la fel
zbatandu-ma neincetat intre ea si el
luni, 22 noiembrie 2010
nu stiu
nu stiu daca atunci cand nu esti langa mine sufar pentru ca imi lipsesti sau sufar ca nu suport ideea de singuratate.
nu stiu daca sunt dependenta de tine sau de gandul ca exista cineva .
nu sunt sigura ca ma cuprinde fericirea cand te vad ,din cauza faptului ca esti o persoana importanta pentru mine sau doar pentru faptul ca vreau sa fiu fericita.
nu stiu daca ma gandesc mereu la tine din cauza faptului ca esti prezent mereu in mintea mea sau pentru ca imi e frica ca daca voi inceta sa mai fac asta ma voi trezi la realitate.
nu stiu daca ma las cuprinsa in brate pentru ca vreau sau pentru ca prefer sa ma ascund decat sa primesc loviturile in plin.
nu stiu daca te iubesc sau daca doar creez iluzia de iubire pentru a ma proteja.
defapt nu stiu nimic,nici ce simt,nici ce se intampla in juru meu,nici macar nu mai stiu cine sunt;si nici daca toate astea sunt rezultatul unei lasitati,a unei disperate dorinte de a nu-mi infrunta adevarata natura.
asa ca daca eu nu stiu,cum as putea sa te oblig pe tine sa stii?
marți, 6 iulie 2010
ploaia
traiesti hranindu-te din iubiri si vise desarte
sub un cer pe-a carui umeri atarna ale lumii pacate
intinzi mana spre cer sa opresti stropii sa cada
auzind suspinele marii printre ei parca
simtindu-i zdrobindu-se in mainile inclestate
vazandu-i cazand spre rocile insetate
prinzantu-te in panza lor dansata
ademenindu-te in capcana lor inca o data
dansand nebuneste fara scapare
cerandu-ti tribut si ultima suflare
inima din piept ce inca-ti mai bate
o dai la schimb pt niste simple soapte
lasand trupu suspinand intre cer si pamant
poveste de viata
m-am nascut cu blestemu mortii
sa ma las purtata de voia sortii
am parasit raiu din care am fost creata
spre a ma naste in fata lumii o sg data
ajutata m-am ridicat de jos,am pasit
mereu privind fascinata spre ceru infinit
am alergat dupa fluturi in zare
am zambit visand la razele de soare
alerg mereu spre copacii infloriti
zapacita de cantecele celor adormiti
tanjesc sa ating dragostea adevarata
sa cunosc ganduri si inimi laolalta
voi uita parfumul viselor sub flori de tei
se va stinge dorinta de-a trai printre ei
voi privi mereu lung spre fluturii dansand
uitand cine am fost si cine sunt
cand blestemu ma va ajunge din urma
intreaga mea fiinta va devenii o umbra
ma voi intoarce de unde am plecat,in rai inapoi
si voi suspina mereu nostalgic privind spre voi
colectionara de fluturi
urmarind cu privirea liniile rosii fine
asteptand parca tresarirea lor sa ma aline
sa-mi puna sangele din nou in miscare
sa trezeasca o inima din adanca visare
sa ma arunce iarasi in haosul dulce
lasandu-mi ratiunea si constiinta sa se culce
aruncandu-ma in ploaia de curcubee
acopetita doar in praful de stele
studiez atent,sperand la o miscare
dar si eterna speranta la sfarsit moare
si voi uita din nou acaparata de ganduri
pt ca sunt doar o colectionara de fluturi
inger
pateaza-mi negru absolut in culori pale
invata-ma sa nu mai fug ci sa merg agale
adu-mi caldura in sufletul de gheata
invata-ma cum sa revin la viata
spala-mi constiinta mult prea incarcata
ajuta-ma sa mai copilaresc o data
inchide portile iadului din ochii mei
ajuta-ma sa vad si raiu prin ei
ridica-ma ,lasa-ma sa ajung la cer
sa deslusesc al divinitatii mister
sa ma pot pierde prin petalele de trandafir
sa adorm pe frunzele vrezi de safir
sa inteleg ale noptilor de vara soapte
sa stiu ca mereu vei fi aproape
desi tuturor li se vor parea doar chestii absurde
asta pt ca au ajuns doar niste suflete surde
pagini arse
chiar daca nu-ti mai zambesc cand te vad pe strada
si las sa se inteleaga ca tu pt mine esti moarta
avem un trecut ce totusi inca ne leaga
clipe petrecute impreuna aruncate-ntr-o gramada
chiar daca inca privesc la stele noapte de noapte
si-mi doresc sa intelegi ca vreau sa uit sa plec departe
sa fug de tot ce am avut si de tot ce ne desparte
sa pasesc mai departe pe aleea cu imagini rasfirate
chiar daca priveam ingrozite spre cer amandoua
totusi aveam o lume ce ne apartinea numai noua
dar timpul haotic schimba si transforma
lasand doar gauri negre si o umbra de fantoma
chiar daca drumurile noastre nu se vor mai incrucisa
mereu va fi vie amintirea a ce a fost candva
si voi privi de sub pomi infloriti de departe
spre orasu in care vor dainui doar suflete moarte
petale
parca aud batai de inima
si imi arunca privirea spre mana
nu inteleg ce s-a intamplat
si nici acest sentiment ciudat
sunt chiar aici vad si simt
dar prezenta mea e stearsa de timp
si totusi de ce strang in mana inclestata
o floare a carei inima inceteaza sa bata?
de ce in juru meu ninge cu petale
de ce intreaga natura pare pe moarte
incerc fara sens sa prind petalele in palme
sa le lipesc sa fac din ele raze de soare
dar ma ranesc incercand
privesc acum trupul sangerand
vazand rostul petalelor de gheata
sa pastreze un trup mort in viata
aprilie,toamna
trandafirii sangerii
in abisul mult prea rece
te astept dar timpu trece
valuri reci ma inconjoara
nori pe cer incep s-apara
ploaia imi brazdeaza chipul
incercand sa-mi imblanzeasca chinul
sangele-mi arde in venele seci
facundu-ma sa-mi doresc sa nu pleci
si totusi te intorci si-ti vezi de drum
dar eu nu vreau sa sufar acum
simt ochii cum imi iau foc
vei ramane aici...pe loc
ura imi face trupu sa evolueze
razbunare lasa spiritul sa se distanteze
si sar ca o fiara insetata de sange
la naiba!iar am omorat un inger
invata-ma
invata-ma sa te pictez in sange
atunci cand vraja noptii se stinge
sa-mi diluez ura in apa
sa-ti pot zambi inca o data
sa pot prinde fluturi in palme
sa vedem cum o lume intreaga moare
te-as saruta vazandu-te aproape
desi as stii ca esti pe moarte
sunt prea stangace te-as distruge
si sub raza noptii as fuge
te-as chema si zi si noapte
dar bratu mortii ne-ar desparte
te-as caut pana si in fluturi
ti-as zari chipul in ganduri
te-as invocasi te-as plange
invata-ma sa te pictez in sange