marți, 6 iulie 2010

ploaia

traiesti hranindu-te din iubiri si vise desarte

sub un cer pe-a carui umeri atarna ale lumii pacate

intinzi mana spre cer sa opresti stropii sa cada

auzind suspinele marii printre ei parca

simtindu-i zdrobindu-se in mainile inclestate

vazandu-i cazand spre rocile insetate

prinzantu-te in panza lor dansata

ademenindu-te in capcana lor inca o data

dansand nebuneste fara scapare

cerandu-ti tribut si ultima suflare

inima din piept ce inca-ti mai bate

o dai la schimb pt niste simple soapte 

lasand trupu suspinand intre cer si pamant

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu