traiesti hranindu-te din iubiri si vise desarte
sub un cer pe-a carui umeri atarna ale lumii pacate
intinzi mana spre cer sa opresti stropii sa cada
auzind suspinele marii printre ei parca
simtindu-i zdrobindu-se in mainile inclestate
vazandu-i cazand spre rocile insetate
prinzantu-te in panza lor dansata
ademenindu-te in capcana lor inca o data
dansand nebuneste fara scapare
cerandu-ti tribut si ultima suflare
inima din piept ce inca-ti mai bate
o dai la schimb pt niste simple soapte
lasand trupu suspinand intre cer si pamant